O ''fericire'' ce e vai...
Autor: Lidia Cojocaru
Album: Altare vii
Categorie: Slujire
Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii. Prov. 16:18.

O ''fericire'' ce e vai...

Referințe: Ps. 73:6-11; Ps. 17:10; Ps. 119:70; Ier. 5:28;
Ps. 73:18-20; Ps. 139:24; Isaia 14:12; Prov. 29:23.

Mândria le e salbă, în gură semeția cântă,
Silnicia - haină dalbă, nesimțirea îi încântă.

Întrec măsura-n rău, nu apără pricina,
Dreptatea le e hău, ''veșmânt'' le este tina.

Înalță gura pân' la cer, limba-n cutreierare
N-are ungher stingher, aprinde focul mare.

Falnic vorbește, râde hulind pe Dumnezeu.
Împietrit surâde, o ''fericire''-n ''eu''...

Dar Dumnezeu privește, spunând: ''Vei fi smerit!
Prăpădul te pândește, năprasnic ai sfârșit!

Ți-ai trăit clipita cu plapuma-n noroi,
Când temelii zidit-ai în nisip, iar frunze goi -

Ți-au fost ''rodul'' cucernic, ce-n taină l-ai ascuns,
Crezând: un întuneric, nu va fi pătruns. ''

Dar Eu îți spun: ''Acum, cădea-vei ca un fulger!
Sfârșit s-a pus la drum, viața în străfulger

Ți-a luminat cărarea, ademenind abisul,
Încheiată e umblarea, un capăt are ''visul''

Ce-ndeamnă la nălțare, momește în ruină... ''
-Doamne-n mila mare, spală orice tină!

De-un laț hain: mândria, scapă-ne-n impas!
Pe calea veșniciei, îndreaptă al nostru pas!

-----------------------------------------------------

Un splendid înger se înălță, mare-i fu căderea
Mulțimi de îngeri agăță, neagră-i nevegherea...

Mândria minte - ea coboară, sfârșitul ei e hău, genune.
Smerenia fie comoară, plăcerea inimii - minune!


29/ 07/ 2017.
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/165917/o-fericire-ce-e-vai