Nori negri și grei se ivesc la orizont
Fulgerând și tunând cu limbi ca de foc,
Prevestind furtuna cumplită și grea
Ploaia torențială ce va curge cu găleata.

Ploaia a-nceput să curgă șuvoi
Vântul suflă cu putere prin noi,
Pământul uscat primea apa însetat
Mulțumind Creatorului ce nu l-a uitat.

Furtuna cea grea curând a trecut
Pe cer soarele din nou a apărut,
Strălucind cu-a lui raze mult mai sublim,
Întregul pământ răspunde: „Amin”.

Când norii încercărilor în viață apar
Doamne la Tine venim să primim har,
Furtunile vieții când vin le primim
În Tine Doamne ne-adăpostim și biruim.

~30.07.1997~