E ziua ta, prieten drag,
Poate-i ca orișicare,
Totuși e scris în calendar
Că într-o zi din Secerar,
Ai apărut sub soare.

Și ai venit ca orice om,
Născut de-a ta măicuță,
În plâns venit-ai pe pământ
Zâmbind te uiți spre cerul sfânt,
Din mica-ți odăiță.

Poate ești singur și oftezi,
Departe-s copilașii,
Ai vrea să-i strângi la piept ușor,
Să le șoptești că-ți este dor,
Dar prea slăbiți sunt pașii.

E ziua ta, prieten bun,
Chiar dacă nu-s cu tine,
Mă rog Părintelui ceresc
Ca să-ți dea har nepământesc,
Să treci prin greu, cu bine!

Iar dacă pasu-ți tremurat
Alunecă și plânge,
Să nu te lași zdrobit de ploi,
Căci Dumnezeu este cu noi,
La piept cu drag ne strânge!

La fel ca tine sunt și eu,
Duc pietre mari de moară,
Dar slavă Lui, că trupul doar,
Simte dureri și nu-n zadar,
Suspină sub povară.

Căci prin acest țepuș și eu
Și tu stăm lângă Domnul,
Atâta timp cât nu cârtim
Şi-n a-L slăvi nu obosim,
Nu ne cuprinde somnul!

Prieten drag, de ziua ta,
Îți dau o-mbrățişare,
În Duh uniți de Dumnezeu,
Încurajăm când tu, când eu,
Pe oameni, în umblare.

Chiar de e greu, chiar lăcrimând,
Să stăm pe baricadă,
Anii se duc, dar nu-n zadar
Lucrăm pe-al Domnului hotar,
El asta vrea să vadă!

Căci suferințele se trec,
Dar duhul este veșnic,
Trăiește simplu, fii smerit,
De Dumnezeu ești preaiubit,
Căci ești un om cucernic.

Să fim încrezători mereu
În ce spune Scriptura,
Ne ține Domnu-n palma Sa,
Oricât ar fi viața de grea,
Să ne sfințim făptura!

12/08/17, Porto -Lucica Boltasu