Într-o zi, ieşind de la tratamentul de fizioterapie şi grăbindu-mă să mă întorc acasă, primesc un telefon:

  – Puteţi veni acum pe la mine? Am o problemă urgentă.

  Mi-am „răsturnat” planul meu şi am plecat spre locuinţa acelei surori, rugându-mă ca Duhul Sfânt să-mi aleagă cuvintele şi să-mi pună pe buze vorbe înţelepte, care să mângâie şi să fie balsam vindecător. Când am ajuns, mi-a povestit marea durere prin care trecea, şi anume că soţul ei are o boală incurabilă. Am încurajat-o, am povestit experienţe, ne-am rugat şi am plâns împreună, iar la despărţire am asigurat-o de dragostea şi rugăciunile mele fierbinţi pe mai departe. Ce bine că mi-am „răsturnat” planul şi am ascultat de glasul Domnului!

  Pentru că, de Paşte şi de Crăciun, oamenii sunt mult mai receptivi la primirea Cuvântului lui Dumnezeu, în ajunul unei astfel de zile am pregătit câteva seturi cu cărţi spirituale pentru a le oferi unor persoane sincere, dar încă nehotărâte. Am plecat din Urleta şi le-am oferit la Câmpina câtorva dintre ele. Dar îmi mai rămăseseră încă două seturi şi, în timp ce mă rugam pentru călăuzire divină, glasul tainic al Iubirii mi-a spus:

  – Te rog, du-te la doamna administrator!

  Mă grăbeam, căci trebuia să-mi fac bagajul şi să plec undeva şi aveam dureri mari la articulaţia coxofemurală dreaptă, dar Domnul a insistat:

  – Du-te, şi Eu te voi ajuta să rezolvi totul la timp!

  La insistenţa Lui, am plecat. Am trecut pe la cofetărie şi i-am luat o cutie cu bomboane, lăsând şi acolo un set de cărţi; apoi m-am îndreptat spre locuinţa doamnei administrator. Când mi-a spus că are cancer de gât, mi-am dat seama că mâna Tatălui ceresc m-a condus minunat, ştiind suferinţa ei şi nevoia urgentă de a o încuraja şi a o călăuzi spre marele Medic.

  Mi-a pus întrebări în legătură cu obiceiurile de Paşte şi am avut ocazia să i-L prezint pe „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”. I-am dat şi sfaturi legate de alimentaţia şi stilul sănătos de viaţă, pentru a stopa evoluţia bolii, precum şi pentru a preveni alte complicaţii. Era atât de bucuroasă că am vizitat-o şi că am încurajat-o. Ne-am despărţit îmbrăţişându-ne şi mă rog ca Duhul Sfânt să lucreze pentru salvarea ei şi a celor dragi din familie. Marea surpriză a fost că m-am întors cu bine acasă, mi-am terminat bagajele şi am ajuns la timp la tren, conform făgăduinţei Domnului.

  Dacă astăzi Domnul îţi răstoarnă planurile, ascultă de El! Planurile Lui sunt totdeauna mult mai bune decât planurile noastre!