Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu -
Pădurea iarna doarme, c-aşa vrea Dumnezeu.

Şi numai câte-un viscol o bate uneori,
Şi plânge-atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.

Şi tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier
În noaptea asta însă vin îngerii din cer.

Şi zboară-ncet de-a lungul pădurilor de brad
Şi cântă-ncet; şi mere şi flori din sân le cad.

Iar florile s-anină de ramuri până jos
Şi-i cântec şi lumină şi-aşa e de frumos!

Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ţi trimise dintr-însa Dumnezeu.

Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Aşa cum a găsit-o, cu flori şi jucării.

Departe într-un staul e-n faşe-acum Isus,
Şi îngerii, o, câte şi câte I-au adus.

Dar El e bun şi-mparte la toţi câţi Îl iubesc,
Tu vino, şi te-nchină, zi: ”Doamne-Ţi mulţumesc!”.