Să ştii să suferi cu tărie sfântă
Torturi, anchete, lanţuri şi blesteme,
De vrei s-auzi cum cerurile cântă
În inima ce-ţi sângeră şi geme.

Să ştii să uiţi jignirile nedrepte
Şi condamnarea judecăţii crunte,
De vrei să urci incandescente trepte
Şi aurori să-ţi fluture pe frunte.

Să ştii să rabzi, când te loveşte bruta
Şi, în adânc, te macină mânia,
De vrei să-ţi fie liberă ţinuta
Şi fără de prihană, bucuria.

Să ştii să ierţi, cum iartă doar Iubirea
Ce izvorăşte din Golgota vieţii,
De vrei să cucereşti nemărginirea,
Purificându-ţi lacrima tristeţii.

Să ştii să te ridici de-asupra urii,
De vrei să-nfrângi prăpăstii şi jivine,
Punând de-a pururi stavilă naturii
Şi steaguri de lumină-având în tine.

Să ştii să suferi, suferind să dărui
Comorile lăuntric adunate,
De vrei în curcubee să te nărui
Şi să te scalzi în slăvile curate...