Sosise vremea să înceapă copiii mei şcoala, iar eu de 20 de ani lucram între orele 3 noaptea şi 11 dimineaţa. Ajungând mamă singură, am dat interviu pentru un post la un cabinet de recuperare, ca să pot lucra în timpul zilei. Oricum, în general, nu mă prezint prea bine la interviuri, iar atunci nici n-am putut să promit că voi lucra peste program când voi fi solicitată, din cauză că trebuia să fiu cu copiii, aşa că nu am fost luată în considerare pentru post. Apoi mi-am depus actele şi am dat interviu pentru un post de asistentă la domiciliu, dar acesta implica să ajut o altă asistentă timp de patru ore. Au hotărât că au nevoie de o asistentă de psihiatrie, nu de chirurgie, aşa că n-am primit postul. La ceva timp după aceea, mi-am rupt un picior. După perioada de recuperare şi când eram în stare să lucrez din nou, m-a sunat o prietenă să îmi spună că postul de asistentă la domiciliu era din nou vacant. Mi-am căutat CV-ul, dar nu l-am găsit. L-am căutat peste tot pe unde mi-a trecut prin cap. După vreo două sau trei săptămâni, când am considerat că e oricum prea târziu să îmi depun actele, CV-ul era exact acolo unde crezusem că l-am pus.

  După ce m-am întors la postul în care lucram de la ora 3 la ora 11, s-a scos la concurs postul la recuperare. Asistenta Judy avea leucemie. Aveau să îi păstreze postul şase luni, dar era nevoie de cineva provizoriu. M-am prezentat la concurs împreună cu alte câteva persoane. Condiţiile erau de aşa natură încât, dacă acceptai postul, iar asistenta titulară se întorcea, rămâneai fără loc de muncă şi nu mai puteai primi un alt post în spital. Chiar dacă s-ar fi eliberat vreun post în spital, pur şi simplu nu ţi l-ar fi dat. Aşa au spus că stau lucrurile. Eu am primit postul.

  Ceva mai târziu, am aflat că nimeni altcineva nu-l voia, date fiind condiţiile. După ce am fost angajată, m-a lovit un gând: Ceva rău o să se întâmple cu Judy! Mi-am făcut griji şi m-am rugat fierbinte ca Dumnezeu să o aibă în grija Sa. Nu puteam crede că primisem postul doar ca să mi se ia. Dumnezeu a avut grijă de Judy. S-a întors la serviciu, deşi nu pe poziţia anterioară. Avusese o comoţie cerebrală, aşa că a preluat funcţia de a discuta cu pacienţii înainte de operaţie, care nu presupunea atât de multă activitate. Cum eu ocupam poziţia la cabinetul de recuperare, am trecut din nou prin concurs. Şi am primit postul. După mai mulţi ani, mi s-au încrucişat cărările cu asistenta cu care concurasem pentru postul de asistentă la domiciliu. Ea mi-a spus că instituţia la care lucrase nu mai era demult şi toată lumea a trebuit să îşi caute de lucru. Dumnezeu mi-a oferit postul de care aveam nevoie atunci când chiar am avut nevoie, unde salariul a fost mai bun şi nu trebuia să schimb mediul de lucru. Îl laud pe Dumnezeu şi Îi mulţumesc. El te are şi pe tine în grijă.