De mă mai vrei, eu mă smeresc!


Eu nu vreau să mai umblu singur
Fără de Tine, Domnul meu,
Căci eu, de mine, nu sunt sigur
Iar drumul fără Tine-i greu...

Când eram pribegit prin lume,
Tu m-ai văzut Isus iubit,
Şi m-ai strigat uşor, pe nume
Dar eu n-am stat, nu m-am oprit...

M-am prefăcut că n-aud bine,
Şi pasul eu l-am înteţit...
Tu iarăşi m-ai strigat pe nume
Dar nu am stat, nu m-am oprit.

Voiam să par preocupat
De-a mele treburi pământeşti.
Eu am fugit şi nu am stat
Credeam că nu mă mai iubeşti,

Căci nu am ascultat de Tine,
Am tot cârtit nemulţumit,
Şi am fugit zălud, de bine
Ca un om rău, nesocotit...

Azi vreau să recunosc Isus,
Că am greşit aşa de mult...
N-am vrut să fac ce Tu mi-ai spus,
N-am vrut de Tine să ascult.

Şi m-am lăsat de val purtat,
Am fost slab şi nesocotit,
Căci în mizerie şi păcat,
Fără de Tine, am trăit.

Dar Doamne, acum nu mai pot
Fără de Tine să trăiesc.
Stau bine, chibzuiesc, socot
De mă mai vrei, eu mă smeresc!

Amin

Câmpia Turzii, 21 august 2017