De ce te întristezi când părul
La tâmple-ncepe a albi?
De porți în suflet primăvara
Mereu, mereu vei birui!

De ce în ochii tăi de-opal
Vin lacrimi des și des suspini?
Ți-e dor de anii tinereții?
Ai vrea să pleci dintre străini?

Ți-e poate dor de amintirea
Ce-o porți adânc în pieptul tău
Din anii fragezi de pruncie
Când mama te ferea de rău...

Ți-e dor de casa părintească,
De bradul străjuind la poartă,
De trandafirii parfumați
Ce dorul încă îți mai poartă...

De ce te întristezi...căci timpul
Va trece iute...orișicum...
Te bucură de blânda clipă
Ce te așteaptă-n drum acum...

Chiar dacă părul îți albește...
Chiar dacă ochii ți-au slăbit
Te bucură...mai ești în viață
Și ești de Dumnezeu iubit!

Vulcan-25-09-2017
Mary