Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să
ne plecăm genunchiul înaintea Domnului,
Făcătorului nostru! Psalmii 95:6.

Cât o inimă ne bate...

Cât o inimă ne bate,
Vedem un răsărit de soare,
Suntem scăldați în bunătate,
Veniți să-i spunem cu ardoare:

Osana! Glorie! Mărire!
Într-o inimă și-un cânt!
Un imn de slavă, mulțumire
Fie 'nălțat de pe pământ

La Tronul Măreției Sfinte,
La tron de Milă și de Har!
Lucească albele veșminte,
Iar inimi sfinte la altar

În reverență să se-nchine,
Lăudând pe Împărat!
Cine merită? O, cine?
Lauda noastră neîncetat,

Decât Cel, ce-n glorii sfinte
Ne veghează pas, suflare!
S-ascultăm luând aminte,
Viața fie o închinare

Celui, ce ne ține viața!
Celui Sfânt din veșnicii,
Ascultând cu drag povața,
De a fi printre cei vii!

A păși cu vrednicie -
Spre Zori-Minune făr' apus,
Cu o haină-n curăție
Și o viață în Isus!

-''Cât o inimă vă bate,
Cât mai vedeți o nouă zi,
Veniți la Tron de Bunătate,
Mai este Har! - Azi nu-i târziu...

Mâine nu știți ce v-aduce...
Mâine nu vă aparține...
M-am dat ca Jertfă stând pe cruce
S-aveți un Azi... S-aveți și-un Mâine... ''


12 / 09 / 2017.