. . . Regăsiri. . .

Mă refugiez în aur de toamnă,
În roșie-aramă și vaietele lungi,
Ale păsărilor grăbite să plece,
Ce-și uită penele aruncate, răsfirate pe lunci. . .
Mi-ascund sufletu-n cuiburi de păsări
Ce nu vor să plece,
Ce-mi vor fi prieteni, tovarăși-n curând
Când vântul va zbura, fulgii de nea să-i răsfețe,
Copiii în larm-chiuind.
M-afund în drumuri știute de căpriori și vulpi furișate
În foșnet de frunze ce-au mai rămas
Și ele. . . atât de uscate. . . !
Îmi vărs lacrimile-n lacul de aur, în apusul fierbinte
Cu corp de balaur;
Îi dau ușurată lacrimile mele
Să le strălucească în noapte pe față-i ca niște stele. . .
'Mi trimit Tatălui doruri de cer și de Pâine
De Domnul ce mi-e milă -n suspine,
Atunci când mi-e grea și abruptă cărarea
Dar o urc sufletește,

Să-mi îmbrățișez. . . alinarea. . .
4 octombrie 2017, Wis.