Flacăra

Licăresc lumini pe apă,
Parcă-s lumânări aprinse-plutitoare;
Sunt suflete ce-nnoată să ajungă-n larg,
Să salveze din întuneric, strâmtorare.
Se leagănă ușor pe apă
În braț de val în leagănul smerit;
Se tem ca nu cumva să scape
Salvarea, spre locul unde au pornit.
Sunt: vestea-bună-n întuneric,
Acelora ce s-au pierdut de mal
Și-acum, își riscă viața înaintând pe ape,
Ca și creștinii înspre Canaan.
Se teme întunericul ca să le stea în cale
Și fuge. . . izgonit de Flacăra plutind pe ape. . .
După vreun suflet rătăcit
Dar gata, din întuneric să îl scape.
Alunecă ușor dar cu-ndrăzneală
Și poate-ți pare că umblarea lor e doar plutire. . .
Dar riscă alunecând în întuneric să scoată
Din moarte, suflete la viață, pentru Mire.

Octombrie 2017 -Wisconsin