Abruptă și plină de suspine
Adeseori,mi-e calea,ce duce înspre cer
Îmi plânge și tânjește sufletul în mine
Suspin de dorul Tău,și nu vreau că să pier

Într-un pământ uscat, lipsit,și fără apă
Flămând și însetat după Tine Isus
Coboară-te și vino,în grabă de m-adapă
Că-s istovit setos,și te doresc nespus.

Precum un cerb dorește izvoarele de apă
La fel eu te doresc cu tot ceea ce sunt
Te vreau,cu ardoare Tata,și fața Ta o caut
Să-tentalnesc eu vreau,s-alerg spre cortul Sfânt

Nădăjduiesc în Tine,și-a Ta făgăduință
Cu cei evlavioși,curând noi vom urca
Înspre Izvorul Vieții, Izvorul ce dă viată
Spre Patria dorită,cu toții vom pleca.

Cu ochii plini de lacrimi,în Duhul văd mulțimea
În Sărbătoarea Sfantă,văd corul răsunând
În mijloc este Domnul,ie chiar Dumnezeirea
Pe-al Sau popor conduce,înspre Sion zburând.