De ce plângi când afară-i lumină,
Și grâul mai este pe masă,
Când zboară-n înalt păsări cântând
Străbătând fericite bolta albastră?

De ce gemi, în suflet ai ninsoare,
Și bucuria uiți pe-obraz să-ți vină?
Când în Golgota pe lemn de durere
Te-a scos Domnul din păcat și tină?

De ce taci, când te-așteaptă cântarea
Ce-i la ușa inimii-nchisă și-ar vrea,
Să-și înalțe onoarea,
Celui ce iubire veșnică-i promise?

De ce crezi că ziua-i tot noapte
Și seara-i ''cuib de lilieci'',
Nu vrei să lași Duhul Sfânt-primăvara,
Să rupă-ale tristeții peceți?

-Ridică-te! C-afară-i sărbătoare!
Lumina a-mbrăcat totul
În roșu, galben pe ponoare,
E regal-mantia toamnei în splendoare.

-Atinge-n rugă Creatoru' în tot ce vezi!
În roadă coaptă în livezi,
Și cântul de cocori pe înserate,
Cântările-n biserică-nvățate.

Așa simți-vei-n plin eliberarea!
De iarna cea străină ce își făcuse,
'Cuib' de iarnă-n tine,
'Ți furase a luminii sărbătoare!

14 0ctombrie, Sanda Tulics,
Wisconsin