-Prietene, apropie-te!
Aș vrea să-ți spun despre o Veste. . .
Nu este fabulă și nici poveste!
Este despre Lumină, El, și tine,
Așa cum a fost cândva și despre mine.
Sub cer-albastru,
Pe-aproape și pe-ndepărtate,
Trăiesc mulțimi de oameni
Deprinși cu viața de păcate.
Înjură, mint, cu ușurință-nșeală,
Îți dau răspunsuri ''la potriveală''
Dornici s-apuce, să le fie bine,
Necunoscând viața curată,
Nesărutând obrazul roz, imaculat,
Al celui care știe de rușine.
Se-ntrec să facă 'fapte de bravură',
S-adune cât mai mult să aibe-n bătătură,
Pe căi greșite și necunoscute,
Ca adevărul, nicicând să nu triumfe.
-Înjură casa, copilașii și nevasta,
Rușinea vieții lui-i mai mare decât casa!
Și tot ce-atinge-n vorbe, fapte,
'N prezent și viitor e programat la moarte!
Aceasta-i viața celui necurat!
A celui ce pe Dumnezeu-L înjură-ne'ncetat.
'L-amenință cu ''vorba-ură'
De parcă-i uliu cu cadavru-n gură.
-Prietene,
Și pe acesta îl iubește Dumnezeu!
Și pe el, așa, murdar la vorbă și la fapte,
Pe el, cel condamnat prin viața-i rea la moarte,
-ȘI PE ACESTA ÎL IUBEȘTE DUMNEZEU!
Ca el odinioară la Golgota, pe Dumnezeu-Christos
În chinuri grele, mulțimi Îl condamnau la moarte,
Așa cum scrie în Scriptură.
El? Murea să îl salveze
Pe cel cu necuratu-n gură, -n viață,
Dorind să-l mute lângă El în cer, unde e
Viață fără moarte, și veșnică verdeață!
Acum, tu înțelegi că, tot ce-ți spun,
Nu este fabulă, poveste, e viața fără de sfârșit,
La-a cărei meditație te chem ca,
De viața ta să-ți pese?

octombrie 2017,
Sanda Tulics, Wi.