Nu doar o dată am simțit povara
Atâtor vorbe spuse pe din dos
Și nu o data am pășit la Mara,
Purtând ocări ce mă tăiau la os.

A fost mai rău ca noaptea în Sahara,
Gândind la caldul mult prea cald din zi,
Dar am văzut că iarna nu-i ca vara
Și nu sunt toți ai Tatălui copii.

Căci dac-ar fi așa cum se pretinde,
Nu s-ar cârti la colțuri, prieten bun,
Invidia când inima cuprinde,
Pe orice om transformă în nebun.

Și uite-aşa, de taci, ești plin de fițe,
Dacă vorbești, nu prea arăți smerit,
O, Doamne scump, deschide Tu portițe
Ca orice om s-ajungă pocăit.

Și dacă tot vorbim de ce vom face
Când cu noroi se-aruncă de câțiva,
Să nu uităm, de nouă nu ne place,
Să evităm a face altcuiva.

De restul, are cine să-ngrijească,
Lui Dumnezeu nimic nu-I e ascuns,
Pe tine, prieten drag să te-ocrotească,
Căci harul Lui îți este îndeajuns!

23/10/17, Barcelona-Lucica Boltasu