Reflecție
Autor: Daniel Hozan
Album: Randuri Sfinte
Categorie: Trezire si veghere
Dumnezeul mântuirii mele
Glasul mi se-ndreaptă iar spre Tine
Spre Locașul dincolo de stele
Înspre Tronul Dragostei Divine

Preamărit să fi în veci Părinte!
Pururi se sfințească al Tău nume!
Legea-Împărăției Tale Sfinte
Să-mi ghideze umbletul prin lume

Într-o lume tot mai ticăloasă
Când Cel Rău cu-atâtea mă încearcă
Chiar de nu-nțeleg tot ce m-apasă
Voia Ta în toate să se facă!

Tu, ce mă cunoști în de aproape
Și-mi pătrunzi neîncatat gândirea
Chiar de merg la marginea de ape
Dreapta Ta î-mi dă călăuzirea

Nu-mi ajung cuvintele pe limbă
Ca Le și cunoști atât de bine
Duhul Tău deasupra mea se plimbă
Când î-ți pui Tu mâna peste mine

N-am nimic ascuns față de Tine
M-ai țesut cu-atâta pasiune
Doar un plod, dar Tu priveai la mine
Mi-ai dat chip și-am devenit minune

Orice suflet viu ce-apare 'n lume
E minunea Dragostei Divine
E știinta Sfântului Tău Nume
Ochii mei observă-aceasta bine

Domnul meu te rog î-mi cercetează
Gândurile. . , pașii pribegiei. .
Dă-mi lumină. . ține-mi mintea trează,
Du-mă Tu pe Calea Veșniciei.

11/05/2017 h. d.


Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/169126/reflectie