Te caut c-o durere grea

Te caut c-o durere grea
Că-aș vrea să-ți mai aud doar glasul,
Aș vrea să te mai pot vedea
Și-n urma ta să-mi mai țin pasul...

Dar sugrumat îmi este-avântul,
De întuneric și mormânt
Și „ciocârlia”-și curmă cântul
Sub niște bulgări de pământ.

Acolo nu mai e simțire,
Nici plâns, nici dor, nici bucurie;
Dar tu-ai fost plină de iubire
Și-iubirea, veșnic este vie!

Te caut... mereu te-oi căuta,
Dar nu-n mormântu întunecat
Căci tu îmi umpli inima
Și mi-o ții trează neîncetat.

Da! Te aflu în inima mea,
Căci tu-mi ai inima cu tine
Și știu că ne vom revedea,
Curând, în slăvile divine.

Te caut c-o durere grea,
Aproape-ți simt iar pasul...
Și-n dorul din inima mea
Îți freamătă blând glasul...

Te caut în zorii sidefii
Și-n adâncimea nopții mute,
Te caut în zările pustii
Și-n hăul vremilor tăcute,

Te caut `n-adâncul inimii
Printre simțiri necunoscute,
Căci nu te pot lăsa să fii
Vreo clipă-n lumi de veci tăcute.

12/11/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)