Ce faci tu, când tu ești singur?
Plângi? Adesea te căiești?
Vezi viața ta cu-un tremur
Că nu-i așa cum dorești?

Cum dorește Tatăl, Sfântul,
Că nu-i poți iubi pe toți,
Că-mpânzit e tot pământul
De mândrie și de hoți?

Tare-i bună cercetarea
Când ești singur, la o parte,
Când o faci cu admirarea
Din Cuvântul Lui, din Carte.

Că te uiți ca-ntr-o oglindă
Și vezi sincer cine ești.
Nu doar “altul” are vină,
Că mai bun, nici tu nu ești.

Ce faci tu, când tu ești singur?
Mijlocești? Vrei să te rogi?
Cânți? Îl lauzi tu pe Domnul?
Sau cu umbrele te joci?

Te joci azi, și te joci mâine,
Și te-ntrebi de ce slăbești? !
Ajungi chiar să nu ai pâine
Și nu vrei să te trudești.

Tu crezi că altul nu vede
Ceea ce faci în ascuns.
Poate un om nu, dar este
Dumnezeu ce ți-a pătruns

Mintea ta cu-a Lui privire,
Citind gândul, inima,
Și te cheamă cu iubire:
„Ieși acum din starea ta!”

Ce faci tu, când tu ești singur?
Vreau ca să te cercetezi!
Ia ulei picur cu picur,
Să-ncepi să te-mbărbătezi!

Vreau să mă apuci de mână!
Eu te iert! Tu poți ierta!
Eu te spăl de a ta tină,
Tu, curat îmi vei cânta.

Vreau să te îmbrac copile!
Să nu mai stai tremurând!
Ia putere de la Mine!
Să te văd în Duh săltând!

Și atunci când vei fi singur,
Vei vrea să Îmi mulțumești
Pentru ce ți-am dat în viață,
Și pentru ce-o să primești.

Dacă vrei să stai de-acuma
În prezența Mea, să știi:
Negreșit Eu îți schimb starea
Din tristețe-n bucurii.

Nu te mai ascunde singur!
Și nu te mai izola!
Nu-ncerca să fugi de mine!
Eu iubesc ființa ta!

Plângi! Descarcă-te de toate!
Prinde-te de poala Mea!
Mâna Mea îți stă deasupra
A te binecuvânta!

Ai crezut doar, că ești singur!
Eu mereu cu tine-am fost!
Și când valul a fost tare,
Eu ți-am fost un adăpost.

Vino-acum, când Eu te chem!
Să răzbatem amândoi!
Cine te-a scăpat de grosul
Și murdarul tău noroi?

De nu Eu, atuncea cine?
Crezi că-ai fost puternic tu?
Deci...încrede-te în Mine!
De azi, nu mai sta singur!

Te cunosc, te-aștept cu dor!
Vreau să simți iubirea mea!
Te iubesc! Al Meu popor!
Te-am ales! Mireasa mea!