Traim in vremea de pe urma
Un zbucium trist fara sfarsit,
E intuneric si e ura
Si-acest Pamant parc-a murit.

Tot mai putini se-ntorc la Domnul
Si cei intorsi s-au cam racit,
E-asa de multa plictiseala
Si parca toti au obosit.

Tot ne-ntrebam, mai e credinta?
Mai e nadejde si rabdare?
Dar despre Dragoste, ce spunem?
O mai avem cu-nbelsugare?

Traim Cuvantul prin Credinta?
Avem si fapte necesare?
Avem o viata de cainta?
Sau, totul e doar vorbe goale?

Ne-intrebam si vrem trezire
Un suflu nou in Adunare
Dorim mai multa prospetime
Si Har si Binecuvantare?

Nu noi, ci Domnul sa lucreze
Acum la timpul de sfarsit
C-atunci cand Domnul o sa vina
Sa auzim din nou: "S-a ispravit"!