“Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu,
și aveți credință în Mine. ” (Ev. Ioan 14: 1)

Apostolii au zis Domnului: “Mărește-ne credința! ” (Ev. Luca 17: 5)


Mereu, în a Plȃngerii Vale,
Cu stările sale cerești,
Credința te-ajută pe Cale
Să mergi, să iubești, să trăiești.

Ȋn clipe de-amară durere
Cȃnd singur rămȃi, ne-nțeles,
Credința te poartă-n tăcere
În duhul și-n harul ales.

O mare de nori cu păcate
Asupra-ți s-arunce “neghina”,
Credința, să biruie poate
Și-aduce cu sine lumina.

Ȋncrede-te-n Domnul oricȃnd,
Urmează-L cu-ntreaga ființă,
Și-n sufletul tău, și-n cuvȃnt
Privește la Cer prin credință!

Nu da înapoi niciodată,
Trăiește în har Adevărul,
Și-n sfânta credință curată
Vedea-vei pe Domnul, și Cerul!

*
Ferice de omul ce crede!
Și nu-l mistuie lumea, pământul;
Chiar dacă pe Domnul nu-L vede
El știe că Domnu-I Cuvântul!
El știe că Domnul ascultă
O rugă din toată ființa,
Când clipă de clipă se roagă:
“Isuse, mărește-mi credința! ”


Florești, Cluj