O, dulce mamă, vino!

Măceșe cu fețe de jar,
Pere, gutui în ferestre,
Aromă adusă de mama
În casă, pentru iarnă,
Îmi colindă sufletul
În emoții celeste.
Brațul de lemn lângă focul aprins,
Blide cu aburi pe masă,
Ochii-ndreptați către cer
-Doamne, ține-mi copiii cuminți!
Mă-ntorc iar acasă.
Pâine prăjită pe plita încinsă,
Nuci sparte cu miez dulce,
Coșuri cu mere-n aromă-livezi,
Înapoi... la voi, cum m-aș duce!
Ghete de iarnă-mbrăcate în lână,
Mânuși calde și ceaiuri fierbinți,
-O, dulce mamă... vino!
Mă ia de mână, du-mă-n copilăria
Anilor cuminți.
Nasuri lipite de castele de gheață,
Așteptate cu nerăbdare în dimineață,
Cerul sclipind felinare stelare
Mă privesc,
Ștergându-mi lacrimi amare.
-O, dulce mamă, vino!
Mă ia de mână, du-mă-n copilăria
anilor cuminți!
Ține-mă strâns în brațe,
C-afară și-n 'năuntrul ei,
Sunt lupii cu ochii pe țară,
Ce-aduc în iarna ei suferință
Şi lacrim-amară!

4 decembrie-2017
Wisconsin
Românilor cuminți!