Adu-ne, Doamne, la unire!
Autor: Valentin Popovici
Album: Între zâmbet şi suspin
Categorie: Diverse
Adu-ne, Doamne, la unire:
Să fie-o turmă şi-un Păstor!
Să nu mai fie despărţire,
Ci numai dulce înfrăţire
Şi pace-n ceata sfinţilor.

Adu-ne, Doamne, la veghere:
Să nu ne prindă gând vrăjmaş.
Nici murmurul amar de fiere,
Să nu ne-aducă vreo cădere,
Din harul dreptului făgaş.

Adu-ne, Doamne, la altarul
Adevăratei pocăinţi,
Ca să urcăm unici Calvarul,
Şi-n noi să nu se stingă jarul
Iubirii pentru toţi cei sfinţi.

Adu-ne, Doamne, la răbdare,
Să ştim să nu vorbim prea mult;
Cu inima mulţumitoare
Să fim mereu în aşteptare,
Aşa cum robii Tăi Te-ascult'.

Adu-ne, Doamne, la iubire
Să fim un cuget toţi şi-un gând,
Nedespărţiţi, într-o simţire,
Să aşteptăm a Ta venire,
Să Te slujim prin Duhul Sfânt.
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/17043/adu-ne-doamne-la-unire