Nu mai las. . .

Nu mai las deloc pământul
Să îmi vândă vreun pont
Care-mi poate umbri gândul
Despre Eternul Piemont
Unde-mi și împart comândul,

Nici pământ născut din ape
Să-mi inunde răsăritul
Ori apusul să-mi adape. . .
Doar să-mi spele Mărgăritul
Ce mă mângâie-n de-aproape.

Nu mai las deloc pământul
Să-mi vândă lucruri ce pier
Curmându-ți subit avântul;
Dorul mirific de Cer
Și nu, eu nu-mi calc legământul!

12/11/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)