Am fost gata, Isuse, să mergem cu Tine
Prin văi de-ntuneric spre Ceru-nsorit;
Dar nu ne lăsa azi pe alte coline
Să fim fără Tine un stol rătăcit.

Am fost gata, Isuse, pe mări în furtună,
În valuri de spaimă, cu Tine să stăm;
Dar nu ne lăsa azi în vreme mai bună,
De Tine, Lumină, să ne depărtăm.

Am fost gata, Isuse, pe culmi de iubire,
Şi noi în piroane să stăm răstigniţi;
Dar nu ne lăsa într-a lumii vrăjire,
Să-ajungem de chipul de aur orbiţi.

Am fost gata, Isuse,-n cuptoare aprinse,
Să stăm lângă Tine uniţi prin Cuvânt;
Dar nu ne lăsa azi la mesele-ntinse
Să nu ştim de Tine şi-al Tău legământ.

Am fost gata, Isuse, în vremi de prigoană
O jertfă, oricare, oricând, s-o plătim;
Dar nu ne lăsa în a banilor goană,
Să pierdem cununa şi premiul sublim!