La poala crucii stă jelind
Cu lacrimi de durere,
Măicuţa blândă tresărind
De parcă ei acum i-ntind
Buretele cu fiere.

Îşi vede Fiu-n chinul greu
Durerea cum Şi-o duce;
Au răstignit pe Dumnezeu,
Pe Marele Arhiereu,
Pe Fiul ei pe cruce!

Ţâşnesc din fiecare cui,
Ca-n ţipetele Ramei,
Rubini din trupul Domnului,
Şi se topesc sub crucea Lui
În lacrimile mamei.

Pe-altarul dragostei legat
Hristos în chinuri moare...
Măicuţa-L vede-ncoronat
Dar nu cu spini..., ci înălţat
În veşnică splendoare.