Se prăbuşesc înfrânte tăriile genunii,
Împrăştiate veşnic prin hăurile lumii!
Înfrânţi stau corifeii demonici fără glas,
Cetatea lor de spaimă pustie le-a rămas!

Căci peste-a lor redută de jaf şi risipire
Hristos biruitorul se-nalţă ca un mire.
Cad stâlpii ce-mpresoară al morţilor cătun,
Şi ruptă e pecetea blestemului străbun!

Satana se ridică, spre poartă se avântă,
Să ia în ghiare negre pe Dumnezeu la trântă,
Dar cade-nfrânt cu capul sub un Călcâi domnesc,
Când stropii de pe cruce pe veci îl biruiesc.

Şi Lucifer încearcă zadarnic să mai iasă
De sub piciorul care pe capul lui apasă.
Hristos zdrobeşte moartea cu moartea Lui călcând,
Din giulgiu se ridică şi iese din mormânt!

Răsună universul de slavă şi urale,
Oştirile de îngeri înalţă osanale:
Eroul biruinţei, al Vieţii Împărat,
Şi Regele măririi, Hristos a înviat!