Nu sunt decât o mână de țărână
Dar strălucesc pe Ulița Lactee
Căci mă îmbracă Cerul cu Lumină,
Mă încunună Haru-n curcubeie.

Sunt ciob în care-ncape-Mpărăția
Așa cum într-o baltă ceru-ncape,
Sfânt Împăratul meu este Mesia,
În ambianța Dragostei Agape.

Mai sunt și vas diform prin ne-ascultare
Și Olarul mă frământă iar și iar,
Stau ca un miel, tăcut chiar dacă doare
Și rabd cuptorul căci nu e în zadar.

O iesle sunt, cu hrană pentru oi,
În mine S-a născut o Pâine Vie,
Să umple Dumnezeu, după nevoi,
Să-mpartă hrană celor din pustie.

Sunt doar un bob de grâu cu vis de Pâine,
În gene port rodirea de o sută,
Pe vertical numai Isus mă ține
Și în furtună brațul Lui m-ajută.

Sunt peregrin și Haina mi-e Isus,
Mă apără de ger și de arșiță,
Noi stăm la masă în camera de sus,
În El pot totul, El e biruință.

Sunt doar un om și săbii nu mă lasă
Să calc tărâmul verde, Paradis,
Trudesc o pâine, lupt s-ajung Acasă,
La locul pregătit de Isus, promis.

A vrut să-I seamăn, să fiu jertfă vie,
De-aceea sunt și mamă, sunt părinte
Și stau de veghe în noaptea târzie,
Ard tămâia în Dragostea fierbinte.

Sunt o valoare, spune Tu Isuse,
Fără de Tine nimic nu aș fi fost,
Ai coborât din desfătări nespuse,
Pentru a fi ce sunt ai plătit un cost.