Un altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întîi să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei”. Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug, și se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăția lui Dumnezeu”. (Luca 9: 62)
Pe parcursul celor trei ani de slujire, Domnul Isus a chemat la El mulți ucenici. Mai întâi 12, apoi 70. El îi trimitea înaintea Lui în satele prin care urma să treacă. Chiar următorul verset din Luca spune așa:
„După aceea Domnul a mai rînduit alți șaptezeci de ucenici, și i-a trimes doi cîte doi înaintea Lui, în toate cetățile și în toate locurile, pe unde avea să treacă El”. (Luca 10: 1)
Cu părere de rău, însă, nu toți oamenii răspundeau la apelul Domnului Isus așa cum au răspuns, spre exemplu, Petru și Andrei:
„Pe cînd trecea pe lîngă marea Galileii, Isus a văzut doi frați: pe Simon, zis Petru, și pe fratele său Andrei, cari aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. El le-a zis: „Veniți după Mine, și vă voi face pescari de oameni”. Îndată ei au lăsat mrejile, și au mers după El”. (Matei 4: 18-19)
Ei nu au stat să negocieze cu Domnul Isus, ci îndată au ascultat de chemarea Lui – „și-au lăsat mrejile și au mers după El”. Să nu uităm că pescuitul era sursa lor de venit și nu era atât de ușor să-și lase afacerea baltă și să urmeze pe Isus. Și ei ar fi putut să prezinte motive de genul: “Te vom urma, dar lasă-ne mai întâi să ne gândim cum facem cu afacerea, ca să nu sufere familiile noastre de lipsă de bani”, dar nu au procedat așa.
„… dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei” aparent pare a fi o scuză nobilă, dar nu a fost altceva decât o încercare jalnică de a negocia cu Domnul Isus. Pentru omul acesta „ai lui” au avut o prioritate mai înaltă decât Cel ce i-a chemat în lucrare. Domnul Isus așteaptă de la ucenicii Săi o ascultare desăvârșită, o supunere necondiționată.
Atunci când Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam și i-a cerut să-l aducă pe Isaac ca ardere de tot, Avraam nu a ezitat și nu a stat la negocieri cu Dumnezeu, dar…
„s-a sculat dis de dimineață, a pus șaua pe măgar, și a luat cu el două slugi și pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot, și a pornit spre locul, pe care i-l spusese Dumnezeu”. (Geneza 22: 3)
Cei care răspund fără ezitare și imediat la chemarea Domnului Isus Hristos sunt oameni de nădejde în lucrarea Evangheliei, pe când cei care pun mai presus interesele și problemele personale față de chemarea lui Dumnezeu, nu sunt oameni de încredere și prin astfel de oameni Evanghelia nu înaintează niciodată. Tocmai de aceea Domnul Isus i-a răspuns acelui om astfel: „Oricine pune mâna pe plug, și se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăția lui Dumnezeu”. Cuvântul care e tradus în limba română “destoinic” în limba grecească este εύθετός (iuthetos). Acest cuvânt se mai traduce ca: potrivit, util. În rusă acest cuvânt a fost tradus ca “благонадёжен”, adică de încredere. Evanghelia este cea mai importantă veste din lume și de la noi se așteaptă să fim oameni de încredere, utili. Apostolul Pavel i-a scris astfel lui Timotei:
„Și ce-ai auzit dela mine, în fața multor martori, încredințează la oameni de încredere, cari să fie în stare să învețe și pe alții”. (2 Timotei 2: 2)
Domnul Isus ne-a poruncit la toți să mergem și să facem ucenici din toate neamurile, botezându-i și învățându-i tot ce ne-a poruncit El. Ai răspuns la chemarea Mântuitorului sau eziți?