Oh, Tată bun, mă-ntorc la Tine,
Dar nu ca fiu, ci ca tâlhar,
Te rog, îndură-Te de mine,
Şi spală-mi viaţa de ruşine,
Şi dă-mi măcar un strop de har!

N-am nici un drept să-Ţi cer iertare
N-am nici un drept la masa Ta,
Sunt rătăcitul din vâltoare,
Şi calea-mi duce la pierzare
Şi-n mine moare dragostea.

Alerg şi vin din depărtare,
Dintr-un tărâm înstrăinat.
N-am jertfă pentru vina mare
Şi nici prinos de închinare,
Primeşte-mă ca pe-un argat!

Mai lasă-mă să văd o dată,
Un gard şi-o curte de demult,
Şi casa noastră luminată!
Mi-aşa de dor să Te văd, Tată,
Şi vocea Ta s-o mai ascult...