Te-aștept, copilul meu iubit
Cu lacrimă sub geană,
Că nu e somn să mă adoarmă
Și bucurie, pacea să-mi-aștearnă,
Pân-te-oi vedea la mântuire
'N a Domnului ogradă.
Stau și veghez în nopți târzii
Și-n zori te strig pe nume
Iar la amiaz' nu pot mânca
De gândul furăciunii.
Am plămădit din rugi o pâine
Și apă. . . lacrimi am vărsat
Să bei-n nesaț, să vii-n credincioșie,
Te-aşteaptă Cel înalt!
E sărbătoare afară și-n biserici,
Părinţi, copii, merg la-nchinare;
Pe mine, drumul tău neroditor
Mă arde și mă doare. . .
Știu că nu mai este mult
Pân' ne-o aduna Stăpânul,
Spre patria ce-a pregătit-o,
Cu El să fim doar: Unul!
Dar nu pot să te las aici
Fără împărăție,
De-aceea, și-azi mă rog și plâng. . .
Întoarce-te, revino din pustie!
Că n-are mama sărbătoare,
Nici pâinea albă de pe masă
N-o poate-mesteca,
Pân'te-oi vedea cu min' la Masă
În împărăția Sa.
E miez de noapte și nu dorm. . .
Rostesc cuvinte înțelepte,
Să-ți vină Domnu-n ajutor
În poartă-I să te-aștepte!
Lumini-trandafirii în zare
'Și-arată lauda spre Cel Înalt
Eu stau și chem cu-a lor strigare,
Să fii poporului curat adăugat!
De-i asfințit. . . trimit cu lacrimi
Aceleași rugi ce le-am cântat:
-Să nu lași Doamne să se piardă,
Ce-n mine. . . Tu ai semănat!

Poezia se adresează în special tinerilor, sau celor trecuți de tinerețe
dar care au rămas afară din biserici și grația lui Dumnezeu!
Atât de mulți părinți plâng după copiii lor, azi, amestecați cu lumea!
Atitudinea firească a unora îi descurajează și-i face ''umbriți'' de părtășia
ce-ar trebui să existe prin rugăciuni împletite pentru revenirea copiilor în biserici.
Bunicul meu spunea: 'Nu râde de necazul nimănui!
Azi, joacă ursul în poarta lui dar mâine. pot juca mai mulți urși în poarta ta! '

7 ianuarie 2018
Alexandrina -Sanda Tulics