Îngerii sunt duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni mântuirea. (Evrei 1: 14). Ei au fost creați de Dumnezeu (Evrei 1). Ei sunt mai prejos de Dumnezeu și de Domnul Isus (Evrei 1) și mai presus de om (Evrei 2: prin întrupare Domnul Isus a fost făcut pentru puțină vreme mai prejos de îngeri). Sunt îngeri buni și îngeri răi (Apocalipsa 12). Dumnezeu le-a dat libertatea de a alege să asculte sau nu de El. Toți îngerii au fost creați buni, dar unii din ei nu și-au păstrat vrednicia, ci și-au părăsit locuința pregătită de Dumnezeu:
El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri vecinice, în întunerec, pe îngerii cari nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa. (Iuda 1: 6)
Primul înger căzut este Satana, care s-a răzvrătit împotriva voii lui Dumnezeu și a dorit să fie ca și Dumnezeu. Prin înșelăciune el s-a făcut stăpân pe lumea creată de Dumnezeu și ține în robie toată lumea (Geneza 3; Evrei 2: 14-15). Scopul lui și a îngerilor săi este să-i îndepărteze pe oameni de Dumnezeu. Îngerii căzuți nu au șansă de mântuire după cum am văzut la Iuda 1: 6, chiar dacă cred că Dumnezeu există, fiindcă L-au văzut:
Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară. Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică. (Iacov 2: 19-20)
Îngerii, creați cu un scop comun de a face o slujbă pentru cei ce vor moșteni mântuirea, au poziții și funcții diferite. De exemplu, arhangelul Mihail are o poziție de căpetenie și este un luptător și ocrotitor al poporului Israel, iar îngerul Gavril apare ca un purtător de cuvânt: el este cel care îi tâlmăcește vedeniile lui Daniel (Daniel 8: 16, 9: 21) și care vestește nașterea lui Ioan Botezătorul și a Domnului Isus (Luca 1). Sunt îngeri nimicitori, care apără pe aleșii lui Dumnezeu și aduc la îndeplinire voia lui Dumnezeu (Exod 23: 23; 1 Cronici 21: 12; 2 Cronici 32: 21; Psalmul 78: 49). Ei mijlocesc între om și Dumnezeu:
Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, cînd o luptă necurmată îi frămîntă oasele. Atunci îi este greaţă de pîne, chiar şi de bucatele cele mai alese. Carnea i se prăpădeşte şi piere, oasele cari nu i se vedeau rămîn goale; sufletul i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii. Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea, cari vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze, Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: “Izbăveşte-l, ca să nu se pogoare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el! ” Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţei lui. Se roagă lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să-I vadă Faţa cu bucurie, şi-i dă înapoi nevinovăţia. Atunci el cîntă înaintea oamenilor, şi zice: “Am păcătuit, am călcat dreptatea, şi n-am fost pedepsit după faptele mele; Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina! ” Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului, ca să-l ridice din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii. (Iov 33: 19-30)
Îngerii nu se căsătoresc și nu mor:
Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. (Matei 22: 30)
Pentrucă nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. (Luca 20: 36)
Cuvântul „înger”, atât în limba ebraică (limba Vechiului Testament), cât și în limba greacă (limba Noului Testament), are înțelesul de mesager, sol, ambasador, iscoadă, trimis, cel care mijlocește pentru cineva. Același cuvânt este folosit pentru iscoadele care au fost trimise să iscodească țara Canaanului la ieșirea din robia Egiptului (Iosua 6: 16, 24), la fel și cu referire la sol (Numeri 20: 14; Numeri 24: 12, Deuteronom 2: 26), cu referire la Ioan Botezătorul (Maleahi 3: 1; Matei 11: 10).
La a doua întrebare am răspuns într-un alt articol.