Atât de bine ne-amintim
Cum a-nceput Unirea
Acel moment îl prețuim
Căci a născut slujirea.

Eram purtați de val spre vid
Spre lumea fără viață
N-aveam speranță, n-aveam ghid
Ci doar priviri de gheață.

Priveam în jos, în jos priveam
Nu spre albastre spații
În suflet doar poveri purtam
Și mii de acuzații.

Dar ce minune și ce har!
Ce zi a transformării!
E consemnată-n calendar
Nu o vom da uitării.

Că am răspuns chemării Lui
Cu brațele deschise
A fost un gest cum altul nu-i
În lumea cea de vise.

Atât de bine ne-amintim
Cum ne-a primit Păstorul
Cum ne-a convins să Îl slujim,
Să-i dăm gândirea, dorul.

Albumul plin cu amintiri
Ne-nsuflețește ființa
Să vrem să fie neclintiri,
Să activăm credința.

Nu vom uita ce s-a-ntâmplat
La dulcea întâlnire
Cum sufletul a fost chemat
Să intre-n moștenire.