Mărturia Mea! !  

Pacea Domnului să fie peste voi. . Asta este mărturia mea al cunoaște pe Dumnezeu. . În 7 Noiembrie 2007 (de ziua mea, împlinise-mi 16 ani) Ma-m hotărât să mergem o plimbare cu un prieten să fac cinste, am mâncat și ne întorceam acasă, aproape de casă a trecut un alt prieten cu mașina și a spus să mergem la o plimbare. Am întrat în mașină și nu a fost prima data dar de data asta a fost hotărât de la Dumnezeu (începuse planul lui). Ne plimbam prin sat și ajunsesem la ieșire, atunci ne-am întors dar mai cu viteza, într-o curbă zigzag la 130km la oră mașina a alunecat și ne-am  izbit în doi măslini, eu eram în spate fără centură și fără protecție la cap. Pomi au lovit pe partea stingă în spate unde eram și ma-m lovit numai eu, de la lovitură mi sa rupt gâtul și am paralizat pe loc de la gât în jos. .  

A venit salvarea - pompierii și părinții mei, eu simțeam că mor și așa cum eram în mașină am început să îmi cer iertare dacă iam întristat, (vă dați seama durerea lor) la descancerare a ajutat și tatăl meu să mă scoată. . Ma-m trezit pe salvare, dar la spital am intrat în comă și am murit. . Am fost răpit, un înger luminat sa coborât și ma luat de mâna dreaptă și ma luat cu el. . Atunci am ajuns într-un loc cu multă verdeață, și stăteam pe o stâncă, lângă mine erau doua table și scriau (aici e sfârșitul. . Vei fi cu noi. . ) Nu știu în ce limbă era scris, dar putem să înțeleg. . Între timp vedeam că fugeam cu un miel alb pe lângă mine, până la casa unde locuiam. . Mam trezit iar pe stâncă, și o voce mia spus. . (Vrei să vi cu mine? Său să te duci iar jos? ) Eu am răspuns. Vreau să mă duc la părinți mei pentru că sunt singurul copil. . Vocea a răspuns (Dacă în timpul acesta deschizi ochii te las), erau deschiși dar mă luptam. Timpul era un ceas roșu și scria "5: 00"și de odată mam trezit jos lângă trupul meu, îmi vedeam ochii mei roși și înlăcrimați, am întors capul la dreapta mea și am văzut o asistență în alb curat, și ma întrebat dacă am văzut înger? Și eu am dat din cap (da). Atunci a dispărut totul și am întrat din nou în viață și apoi în comă, am fost băgat în reanimare 6 săptămâni, și în total 9 luni internat în spital la recuperare. . După 3 luni de spital când am început să pot vorbi, pentru că aveam gaură în gât pentru a respira, și avem suportate două operați pe coloană, una prin fața la gât și una în spate. Când am început să vorbesc, am spus părinților mei (eu vreau să mă pocăiesc) în care eu nu știam nici ce înseamnă cuvântul "pocăit" dar așa mam trezit cu el în inima mea. . Am povestit ce am văzut. . Și ne-am hotărât cu toți să facem pasul acestă. . În 5 octombrie 2008 ne am botezat toată familia de odată la biserica penticostală din Corint Grecia, vă dați seama ce bucurie mare. . De atunci și până astăzi avem o viață binecuvântată cu multă pace și minuni în familie văzute de ochi noștri și de cei din jurul nostru. .  

Asta a fost doar unpic din mărturia mea, și planul Domnului pentru o bucurie mare ca aceasta, pentru că bucuria este în ceruri nu pe pământ, și știu că nu mai e mult pentru că Dumnezeu are și ziua hotărâtă de el când voi mai scrie o mărturie nouă (Cum Dumnezeu ma vindecat)