INTROSPECŢIE
Arabela Ioana Tolan

Am fost un crin în Casa Ta,
Dar astăzi ce-am ajuns?
O roză ce în viaţa sa
Neliniştea-a pătruns.

Un snop am fost, un snop curat,
Neghină n-am avut
Dar valul vieţii-a vânturat
Tot rodul ce-a crescut.

Un mărgărit, o perlă grea,
Un diamant nepreţios,
Dar astăzi sunt o tinichea
Cu viaţă făr' de rost.

O slovă fără de cusur,
Un chip nevinovat
Vâltoarea vieţii ce e-n jur,
Astăzi m-a-ntinat.

O pasăre ce-n zborul ei
Doar drumul drept ţinu
Dar astăzi traiectoriei
Şi cotituri dădu.

O luminiţă, ce galant
În noapte apăru,
Dar azi căzut-am în neant
Şi raza dispăru.

Mai este azi salvare? Da!
Nimica nu-i pierdut;
Cultiv iarăşi încrederea
Totul ca la-nceput.

Lepăd tot ce m-a întinat
În gând, în faptă-n, duh,
Pornind iarăşi ne-ntârziat
Cu ţinta spre văzduh.

O floare, un spic, un mărgărit
Pot iarăşi deveni
Căci tu păcatu-mi ai plătit
Şi pentru min' muri-i

Amin!