Ce frumos e cerul!
Autor: Emanuel Hasan
Album: A.N.F.R.
Categorie: Zidire spirituala
Iarnă. Frig! Copaci triști, goi,
Fără flori sau frunze...
Iar pe drum. . bălți de noroi. .
Cratere ascunse...

Câmpul parcă a murit:
Galben, precum ceara,
Se întreabă istovit:
Unde-i primăvara? ...

Tot mai frig e... tot mai frig...
Eu merg mai departe...
În pădure... iar... nimic! . .
Numai frunze moarte...

Răzbătând printre copaci,
Cad pe-o cărăruie
Razele atât de dragi
Vieții-mi amăruie...

În poiană mă opresc.
Azi nu trec cocorii...
Raze de-aur strălucesc
Risipind toți norii...

Am privit mult pe pământ...
Și mi-am greșit țelul
Dar m-aud singur spunând:
Ce frumos e cerul! ...

Ce frumos e să privești
Bolta cea albastră
Și să îți imaginezi
Patria cerească! ...

Doar atât. Dar să nu vezi
Ce te-așteaptă-n ceruri,
Nici s-auzi, ci doar să crezi
În sfintele coruri...
*
Mă întorc iar pe pământ.
Nu doar cu privirea,
Ci și cu-ntrebarea-n gând:
Când va fi răpirea? ...

Jos aici mi-e tot mai frig,
Nu aici mi-e țelul. .
Dezlipit de toate zic:
Ce frumos e cerul! ...


Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/173066/ce-frumos-e-cerul