Ochii mamei

Larg deschişi de bucurie
Sau închişi de multe patimi,
Până-n ora cea târzie
Fără ca nimeni să-i ştie
Ochii mamei-s plini de lacrimi.

Strâng în ei mări liniştite
Cu sclipirile din stele,
Durerile negrăite,
Fericiri fără cuvinte
Veri toride şi ierni grele.

Ochii mamei dau iubirea
Te văd bun, frumos şi sfânt,
Risipindu-şi dăruirea
Te urmăresc cu privirea
De la leagăn la mormânt.

Tu nu-i vezi deschişi în sus
Peste mîini împreunate,
Cu un dor ce este strâns
Spunând ruga la apus
Să-ţi dea Domnul sănătate.

Ochii mamei te alintă,
Te mângîie sau te mustră,
Atunci când inima-i cântă
Sau poate îi este frântă
De cel care n-o ascultă.

Şi tot ei îţi aduc pace
Ca un pom bogat în roade,
Ca un munte care tace
Pe care soarele toarce
Raze aurii şi calde.

Ochii mamei sunt lumină
Ce-ţi veghează drumul vieţii,
Când sufletul tău suspină
Şi-n el prinde rădăcină
Clipa vinei şi tristeţii.

Ochii mamei sunt cu tine
Răscolesc gând şi cuvânt,
Îţi dau pace şi iubire
Ce-i frumos şi ce e bine
De la leagăn la mormânt.