Mă-ntorc să ud cu lacrimi noi

Mi-ai netezit cărarea sub genunchi
Și lacrimile le-ai făcut mărgăritare,
Ce-și lasă din parfum pe drum ceresc,
Purtate de îmbierile solare.
Ai îndepărtat furtuni
Cu nori de pietre, ce voiau să bată,
Zbicind în plâns sufletul meu
Să uit că îmi ești Tată.
Ai adunat albini în jurul meu,
Să-mi cânte simfonii
Când pribegeam în lăcrimări
De dorul Tău. . . chemându-Te să vii.
Ai binecuvântat ce-am legănat,
Ai înmulțit și grâu-n sărăcie,
Când nădejdea nu se mai vedea,
Ci doar un orizont, o linie pierdută și pustie.
Mă-ntorc să ud cu lacrimi noi
Iubitele-mi mărgăritare,
Că Tu le-aduni, le faci poteci,
'N luminile astrale.

Alexandrina Sanda Tulics
Ianuarie 2018 -Wiscosin