Ultima cântare
Autor: Mihai Ghidora
Album: Aproape alb
Categorie: Diverse
Pe ramul înghețat de iarnă,
O clipă liniștea s-a scurs
Și-un croncănit s-a 'nfipt în zare
Cântând barbar de-nfrigurare
Și-absent spre soarele ascuns.
Așa își stinse el amorul
Gândind la-albastru viitor,
Că-n locul lui pe-aceeași creangă
Vor sta maieștri vara-ntreagă
Slăvind Divinul Creator. . .
Adesea mă privesc în umbră
Și-mi văd talentul discordat,
Dar cânt cum pot pe-aceeași strună,
Ca trăsnetul în gol când sună,
De unda timpului purtat.
Și înțeleg că după mine
Cu glasuri acordate, mii,
Feciorii m-or întrece-n faptă
C-o altă gamă mai curată
De cântece și poezii.
Deaceea cânt, cum pot în lume,
Să salte-n mine Dumnezeu,
Ca după vremile obscure
Să cânt cu fiii împreună,
Isuse scump, în cerul Tău!
Iasky 28 ianuarie 2018
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/173246/ultima-cantare