Pământul acesta în pântec mai ține
Dulceță de poame, miresme de pâine,
Filoane de aur în puf de gutuie
Și seva cea dulce și cea amăruie.

Țărâna acesta, salvată din ape,
Mai are sub brazdă Iubire Agape,
Pliviți toți scaieții, lăsați-o să crescă
Căci Harul o udă cu ploaie cerească.

În holda aceasta-i sămânța cea bună,
Din lanul de aur să faceți cunună
Și snopul să fie buchet de Mireasa
Pe brațul Iubirii, la Nuntă, Acasă.

Sub vatra-aceasta în adânc suspină,
În lada de zestre, cămăși de Lumină,
Credința aceea de mult dezbrăcată...
Nenorociți și goi suntem, ca niciodată.

În munții aceștia mocnesc lave arse,
În vale cresc spinii și stârvul miroase,
Să dregem altare Dumnezeului Sfânt,
El stinge vulcanii cu un singur Cuvânt.

Din oase albite, ascunse sub glie,
În ziua cea mare oștirea învie,
Ca un abur de lacrimi zbura-vor ușor
Spre Țara minunată, spre tainicul nor.

FrațIlor ieșiți, ieșiți din nepăsare,
Să scoatem din humă tot ce mai bun are;
S-a aplecat Stăpânul, ne-a luat de jos...
Haideți să Îi slujim cu toate Lui Cristos.