Împins de adieri de vânt ușoare,
Se mișcă gol leagănul din fața mea
Și cad petale albe de ninsoare
Și lacrimi nevăzute de lumea rea. . .

Unde sunt copiii ce lipsesc din el?
Cine i-au dat pradă morții haine?
Ce mâini sângerii i-au smuls din scutecel?
Ce inimi n-au fost pline de iubire?

Ce egoism v-a transformat în mișei?
Ce legături aveți cu păgânul zeu,
De v-ați văzut mai presus decât pe ei
Și, vai, ați uitat de Sfântul Demnezeu? !

Ah, lume păgână, Ah, Românie,
Tu plătești cu sânge sângele răpus!
Dar ei se află deja-n ‘Mpărăție,
Legănți în iubire fără apus.