Aici, prin vânturile grele,
Peste munțiI cei alpini,
Stau la pândă multe ghiare,
Cu ochi severi și haini.

Să pândească porumbița,
Ce zboară cu-n tainic dor,
Purtând mesajul pocăinței,
Prin lumea grea a ispitelor.

Porumbelul zboară, zboară,
Cursă lungă, drum greoi,
Dar el zboară cu speranță,
Spre viața de apoi.

Ulii stau pândind la cursa,
Către patria de sus,
Aruncându-se spre prada,
Ce sunt fiii lui Isus.

S-a dezlănțuit natura,
Tunete, cu vânt, cu ploi,
Ca să-ntimideze cursa,
Să dea unii înapoi.

Cel mișel în fruntea oștii,
Dă ordon la răpitoare,
Să atace fără milă,
Înțeleptele fecioare.

Stați la pândă prin tufișuri,
Stați de veghe-n orice ceas,
Din păduri și ascunzișuri,
Să fiți gata, atacați!

Să nu scape de se poate,
Nici acel ales de Domnul,
Faceți totul ce se poate,
Ca să îl cuprindă somnul.

Iar la unii, de-s mai harnici,
Și nu poți să-i leneviți,
Dă-le bogății și funcții,
Ca să fie nimiciți.

Iar la alții, sărăcie,
Să cârtească ne-ncetat,
Să nu poată avea pace,
Să trăiască în păcat.

Își încolonează oastea,
Cel mai de temut titan,
Ce-l numește astăzi Biblia,
Beelzebub, cel rău, Satan.

Însă Domnul e mai mare,
A făcut făgăduința,
De nimica nu te teme,
Tu, păstrează pocăința.

Căci Eu, Domnul, voi lupta,
Ca să fii biruitor,
Ca să poți parcurge cursa,
Înspre cerul fără nor.

Nu te teme, porumbiță,
Vei zbura un tainic zbor,
Când vei fi la cer răpită,
De cerescul Salvator.

Ca porumbeii spre Porumbarul,
Așa va fi atunci răpirea,
De aceea, zice Domnul,
Să ne facem pregătirea.