De ce laşi preţul mântuirii
Aşa uşor, ca să îl pierzi?
De ce nu lupţi cu pofta firii
Să o învingi şi să regreţi?

De tot ce-n tine nepăsarea
A strâns mereu şi-a-ndepărtat
Şi ai lăsat toată lucrarea,
Şi n-ai făcut ce te-a-ndemnat

Al Domnului Cuvânt ce-ntruna
Vorbitu-ți-a şi ţi-a trimis
Şi îţi vorbeşte şi acuma,
Să crezi în ceea ce e scris.

Întoarce-te şi te căieşte
De răul şi de starea ta
Că Domnul şi-astăzi te primeşte,
Oricât ţi-ar fi starea de grea.

Priveşte dulcea-I bunătate
Şi nu mai sta nepăsător,
Ci luptă-te mai mult, ca-n toate
Să poţi ieşi biruitor.

Să nu laşi preţul mântuirii
Din neveghere să îl pierzi,
Ci prin puterile iubirii
Tu luptă ca să-naintezi.

Căci vine clipa fericită
Când orice greu se va sfârşi
Şi mântuirea dăruită
Din mâna Lui o vei primi.

Dar Tu te luptă şi aleargă
Spre ceruri, zilnic mai voios,
Ca tot ce-i rău să ţi se şteargă
De însăşi mâna Lui HRISTOS.

Amin