Nu poți sluji la doi stăpâni,
Nu poți să te împarți la doi.
Nu poți fi floare între spini,
Nici miel în haitele de câini,
Nu poți să fii şi pace, și război.

Nu poți să bei-n aceleși timp
Din două sau chiar trei izvoare,
Nu poți trăi același anotimp,
Nu poți fi ieftin, dar și scump,
Nici miere de albini cu sare.

Nu poți să mergi pe două căi,
Căci au direcții diferite.
Nu poți fi prieten cu cei răi
Și nici tovarăș pentru farisei,
Nici trist în zile fericite.

Nu poți fi răsărit și-apus,
Nici început și nici sfârșit.
N-ai cum să fii și jos, și sus,
Victorios, dar și răpus
N-același timp, frate iubit.

Nu poți să fii curat murdar,
Nici alb și negru la un loc.
Nu poți să fii dulce amar,
Nici jar pe-un uriaș ghețar
Și nici pe fundul mării, foc.

Nu poți iubi ce-i necurat
Și vrednic de disprețuit,
Căci ce-i frumos și nepătat
Întotdeauna-i separat
Și de prăpastii despărțit.

Nu poți fi ateu, dar și creștin
Cum ziua nu poate fi noapte;
Nici când ești gol, să suni a plin,
Nici să zâmbești când scuipi venin,
Așa o lege-i peste poate.

Un singur drum poți să alegi,
Un Domn și-o unică credință!
Aceasta dacă înțelegi
Și nu comiți fărădelegi
Deții a Cerului știință.