Când spui cuiva "La revedere"
Sau "Bun rămas" unui iubit,
Priveşte-l lung şi cu plăcere,
Căci nu ştii când o mângâiere
Mai poţi să dai unui trudit.

Când te desparţi, să ai căldură
În grai, în zâmbet, în priviri.
Înghite-ţi vorba rea în gură,
Şi dă atunci o picătură
Din mirul caldelor simţiri.

Iar când eşti gata de plecare,
Să-L ai pe Hrist' în vorba ta,
Căci poate-aprinzi o lumânare,
Un felinar de-mbărbătare,
Într-un ungher de beznă grea.

Ştii doar, că nu mai poţi aduce
O vorbă spusă, înapoi;
Şi poate-i ultima răscruce
Când poţi întinde-o vorbă dulce
Până la ziua de apoi!