25 decembrie 2004


Demult, demult, aşa spune Cuvântul,
Pe-ndepărtate plaiuri şi pământuri
Văzând Cerescul Tată cum pământul
E străbătut de păcătoase gânduri,

Văzând păcatul cum se înălţase
Şi lumea plină de nelegiuire
Din milă pentru lumea ce-o crease
A dat pe Fiul Său drept Mântuire.

Dar iată cum a fost minunea dată:
Un înger sfânt intră-n cetate,
Şi-n Nazaretul Galileii, iată,
I-a spus Mariei binecuvântate:

„O, plecăciune eu îţi fac, Marie,
Căci fost-ai astăzi binecuvântată
Şi mare har ţi s-a făcut azi ţie
Să ai un Fiu de la Cerescul Tată! ”

Atunci s-a tulburat profund Maria
Şi se-ntreba ce pot să însemneze
Cuvintele, urarea bucuria
Ce inima-i făcură să vibreze.

„Marie, nu te teme nicio clipă,
Căci astăzi căpătat-ai îndurare
Şi Domnul te-a luat pe-a Sa aripă
Să-ţi împlineşti deplin a ta chemare.

De astăzi tu vei fi însărcinată
Şi-L vei purta pe Fiul din vecie,
Unul Născut din dragoste curată,
Un Fiu de Dumnezeu din veşnicie.

Îl vei numi Isus, Mântuitorul
Şi va fi Fiul Celui Prea Sfinţit,
Va cârmui cu dragoste poporul
Ca mare Împărat fără sfârşit.

Când Duhul Sfânt va pogorî spre tine
Puterea Domnului te va umbri,
Iar Pruncul ce puterea o deţine
Eternul Fiu de Dumnezeu va fi. ”

Gavril mai povesti cum zămislise
Elisabeta, ruda ei de sânge. . .
Deja a şasea lună împlinise
Şi simte copilaşul cum împinge.

Sosi şi ziua binecuvântată
În care Pruncul a venit pe lume
În ieslea cea săracă, dar curată
Din Betleemul cel uitat de lume.

Născut în sărăcie şi durere,
În cel mai simplu mod ce-i cu putinţă,
Fără palate, fără de avere,
Sosit pe lume-n crudă suferinţă

El a venit să ia asupră-I moartea
Şi să se facă jertfă pentru vină,
Să fie către mântuire poarta
Prin care viaţa veşnică să vină.

Trei magi din răsărit la El veniră
Cu smirnă, cu tămâie şi cu aur,
ʼNaintea ieslei sacre se opriră
Sub calda răsuflare-a unui taur.

Cei trei păstori la iesle-apoi veniră
Călăuziţi fiind de-un înger sfânt;
Ajunşi la iesle, iată, se opriră
Şi se-nchinară până la pământ.

Azi vin la Tine, Doamne, să se-nchine
Creştinii mântuiţi prin harul Tău
La ieslea Ta durerea să-şi aline
În casa Ta pe veci feriţi de rău.

Mă simt în siguranţă-n sfânta-Ţi casă
Ştiind că locul mi l-ai pregătit,
Iar de păcat mă bucur că nu-mi pasă,
Căci sunt pe veci salvat şi mântuit.