Ce amară-i uneori viața
Și dură când nici nu te-aștepți...
Ziua de-i bună o știi de dimineață,
Așa ziceau niște-nțelepți...

Când ai crezut, plin de speranțe,
Că visul ți l-ai realizat,
Constați prin vechile restanțe
Că tocmai ți s-a spulberat! ...

Aduni în suflet amăgire,
Făcându-ți idol dintr-un chip,
Ca să constați plin de uimire,
Că-ți faci castele de nisip! ...

Când tocmai prietenii de-o viață,
Cărora ce-i mai bun le-ai dat
Și-arată adevărata față,
Te-ntrebi: tu, pentru ei, ce-ai însemnat? ! ...

Dezamăgire, ar zice unii,
Eu însă, altfel vreau sa spun,
Citând din ce scriau străbunii,
Eu, n-am pierdut nimic, ci ei, un prieten bun!

E-Un singur Prieten, dar în slavă
Și-i credincios, și-i neschimbat!
De ești bogat sau o epavă,
El, Isus, îți rămâne, Prietenul adevărat!