Singur cu Domnul.
Când trupul se frânge de-atâta durere,
Când mintea aleargă în văi neștiute,
Când pumnul s-ar strânge, dar n-are putere
Și-n ochi se adună priviri abătute.

Singur cu Domnul.
Când cad bolovanii pe numele tău,
Când cei ce se-adună te vor depărtat,
Îți cauți sălașul departe de rău,
Dar orice potecă te-alungă din sat.

Singur cu Domnul.
Când păsări îți cântă în orice copac,
Cunoști bunăstarea și-o pipăi cu mâna,
Când frate îți este oricare sărac
Și, zilnic, sub talpă-ți rodește țărâna.

Fă pleoapa să uite odihna și somnul
Și-n sfântă chemare,
Cuprinde tot omul cu inima mare,
Ce-ajută, se roagă, se-ncrede și care
E singur cu Domnul.