Patru altare in viata lui Avraam.

Geneza 12: 1-13: 18

            Avram era un inchinator la idoli cand Dumnezeu l-a chemat din Ur al Caldeii.

De acolo a inceput aventura credintei. Astfel el devine partinele credintei si prietenul lui Dumnezeu.

Consacrarea credinţei lui Avraam (12: 6-9)

Vedem aici că, la începutul călătoriei sale prin credinţă, Avraam a zidit un altar în cinstea lui Dumnezeu.

            Inchinarea este locul identificării sacramentale cu Dumnezeu; adică acolo unde îi înapoiem lui Dumnezeu cele mai bune lucruri pe care El ni le — a dat, ca astfel să ne contopim cu El.

 Mai târziu, observăm că ori de câte ori Avraam a neglijat să zidească un altar după ce Dumnezeu îi făcuse o promisiune, el a căzut în păcat.

Inchinarea este cel mai sacru act personal pe care Dumnezeu îl cere din partea celor care-I sunt credincioşi. Ori de câte ori El ne dă o binecuvântare, trebuie să ne facem timp să cugetăm asupra ei şi să I-o înapoiem deliberat lui Dumnezeu, într-un extaz de adoraţie.

El nu îngăduie niciodată să ţinem binecuvântarea spirituală pentru noi înşine; ea trebuie înapoiată lui Dumnezeu, ca astfel El s-o poată da altora. Dacă strângem binecuvântările pentru noi, ele se vor transforma în putregai spiritual.

Dacă Dumnezeu te-a binecuvântat,

ridică-I un altar şi înapoiaza-I binecuvântarea ca pe un dar al dragostei tale.

Avraam şi-a ridicat cortul între Betel şi Ai.

Betel este simbolul comuniunii cu Dumnezeu;

Ai este simbolul lumii.

Măsura vredniciei activităţii noastre publice pentru Dumnezeu este dată de profunzimea comuniunii personale pe care o avem cu El.

Unora dintre noi le place să se joace de-a capra cu pro­blemele spirituale, sărind din închinare în aşteptare şi din aşteptare în lucrare, ca şi cum ar trebui să ne împărţim cumva între aceste trei lucruri. Dumnezeu doreşte ca acestea trei să meargă împreună aşa cum au mers şi în viaţa disciplinată a Domnului nostru. El nu S-a grăbit, dar nici nu S-a odihnit. Există suficient timp să ne închinăm lui Dumnezeu, dacă ne vom folosi timpul să ne instalăm cortul şi să ne ridicăm altarele.

Avraam a cladit patru altare. Fiecare altar reprezinta o etapa din viata credintei crestine.

1. ALTARUL PROMISIUNILOR 12: 5-7

-          un altar in mijlocul dusmanilor.

-          Rezistenta inamicului este reala, insa ceea ce este sigilat la tronul ceresc va supravietui si rezista.

2Tim 1: 12 “ Si din pricina aceasta sufãr aceste lucruri; dar nu mi-e rusine, cãci stiu în cine am crezut.

Si Sunt încredintat cã El are putere sã pãzeascã ce I-am încredintat pânã în ziua aceea. ”

Gen 12: 7  Domnul S-a arãtat lui Avram si i-a zis: „Toatã tara aceasta o voi da semintei tale. ”

Si Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arãtase. ”

Poate simti ca si cand Dumnezeu te-a parasit, insa tu tine-te tare de promisiunile Sale care toatea sunt DA si Amin.

Inchina-te Domnului pentru toate promisiunile pe care ti le-a facut si multumestei lui. Oridecate ori te pleci inaintea Sa multumeste-I pentru o promisiune a Sa.

       2. ALTARUL INTIMITATII 12: 8

-          acest altar creste cunoasterea si familiarizarea, in masura in care creste initmitatea cu Dumnezeu.

-          Avraam a fost provocat sa-l cunoasca pe Dumnezeu mai mult.

Scopul nostru in viata trebuie sa fie sa-l Cunoastem pe Dumnezeu

Sa-l Slavim pe Dumnezeu

Si sa fim ca Dumnezeu. Modelul este in Isus.

-          Sa depaseasca doar perceperea faptului ca Dumnezeu este Creator si Atotputernic.

-          Ci aceasta maretie era experimentata in viata personala.

-          Credinta lui Avraam nu era roada unor formule si slogane religioase, ci se fundamentase pe experimentarea puterii si maretiei lui Dumnezeu. Iar experienta nu reprezinta temeiul increderii noaste, ci este doar usa spre Cel in care ne incredem.

-          De indata ce facem ceea ce ne cere Dumnezeu reusim sa intelegem ce vrea EL.

Experientele trec credinta de la un nivel la altul spiritual.

-          o relatie intima cu Dumnezeu va produce un impact printre oameni. Dumnezeu vrea sa lucreze in noi si sa se vada inafara noastra. Sa ne foloseasca ca pe niste vase de cinste.

Credinta nu stie niciodata unde va fi dusa; ea nu stie si nu face altceva decat sa-L iubeasca si sa-L cunoasca pe CEl care o conduce.

Nu cunoastem destinatia insa il cunoastem pe cel ce ne conduce.

Cu cat stam mai aproape de Dumnezeu si-l cunoastem mai bine stim si intelegem ca nimic rau nu s-ar putea intampla cand El este la carma vietii noastre. Rom 8: 28

        3. ALTARUL CONSACRARII FARA INTOARCERE. 13: 3-4

Credinta este un act de abandonare in Bratele Celui al carui caracter Il cunoastem.

-          calatoria lui Avraam in Egipt a fost o experienta dureroasa si ne arata slabiciunea si frica lui Avraam.

-          Asa ca el cladeste un altar al restaurarii inchinarii si dedicarii sale formale.

-          Era locul in care Avaam a asezat jos toiagul si a spus:

“Doamne sunt acolo unde tu vrei sa fiu si nu ma voi mai indoi niciodata de aceasta. ”

Incercarea credintei este esentiala pentru modelarea noastra.

Fara incercari nu putem avea marturii.

Profesorul este tacut in timpul testului.

-          Si noi trebuie sa ajungem uneori la acest altar. Asta nu inseamna ca nu vor mai fi alte incercari ale credintei, lupte.

-          Cand ai ajuns la aceasta treapta a credintei nu doresti  sa mai revii niciodata la starea precedenta. Este ca si cand ai pasit pe o treapta mai sus spre cer si cand intelegi ca toate perspectivele se schimba. Ca nu s-a schmbat lumea dimprejur si nici Dumnezeu ci perceptia ta legata de viata, lume si chemarea lui Dumnezeu.

       4. ALTARUL POSESIUNILOR 13: 17-18

-          este un lucru sa ti se promite ceva si altceva este sa ai ceea ce ti s-a promis.

Evrei 13: 10 “Noi avem un altar, din care n-au drept sã mãnânce cei ce fac slujbã în cort. ”

Adevarul este ca noi nu vrem sa traim doar prin promisiuni si alte promisiuni,

ci prin impliniri si alte impliniri.

Nu prin promisiuni ci prin realitati ale credintei.

Experimenteri alte puterii divine.

Iar credinta se intareste in masura in care creste experimentarea lui Dumnezeu.

Avraam experimenteaza abundenta de binecuvantare pe care Dumnezeu i-a dat-o in Egipt.

Atat Avraam cat si Lot s-au intors din Egipt foarte bogati.

Atat de bogati erau incat erau gata sa intre in conflict.

            Avraam insa nu a ingaduit ca averile sale sa-l separe de Dumnezeu.

Vaita spirituala nu trebuie sa depinda de lucrurile materiale, sau de alt gen.

Cand suntem posedati de lucrurile pe care Dumnezeu ni le da, Dumnezeu ni le ia ca astfel sa ne mustre si sa nu uitam ca toate sunt a Lui.

Daca ne intemeiem viata pe bani, e posibil atunci ca Dumnezeu sa ne lipseasca de ei.

Putem detine multe lucruri si bogatii doar in masura in care stim si putem sa ne detasam de ele si ramanem atasati si dependenti de Dumnezeu. Cel care este sursa tuturor lucrurilor. El vrea sa avem o singura sursa, Dumnezeu.

            S-ar putea sa suferim din cauza ca ne-am legat prea mult inima de cele pamantesti, iar pentru aceasta Dumnezeu ne deposedeaza de ele ca sa ne provoace sa ne intoarcem la El singura sursa.

Altarul posesiunilor este locul in care intelegi ca tot ce ai vine de la Dumnezeu si este locul in care ii oferi tote acele lucruri lui Dumnezeu si le pui in slujba Sa. Le pui toate aceste pe locul doi ca El sa poata ramane mereu pe primul Loc.

Avraam nu a uitat nici in fata biruintelor ca toate veneau de la Dumnezeu care il chemase si care ii daruise birunite.

Gen. 14: 17-24

Concluzie.

Altarul este locul unde unde viata ta poate sa se altereze, sau sa fie locul in care sa primesti prospetimea apei vii si a painii din cer. Sa fie locul in care viata sa sa se schimbe.