Psalmul 73:1-28
Unde stai determina ceea ce vezi
Intro :Intr-o zi sase orbi se decid sa mearga la gradina zoologica. Au fost condusi de un ghid ca re le explica si descria toate animalele exotice din gradina.
Cand au ajuns la elefant le-a ingaduit fiecaruia sa atinga cate o parte din el si astfel sa poata sa determine cum e un eleafnt.
Primul a atins coada si a zis – elefantul este ca o franghie groasa.
Al doilea a atins un picior - elefantul este ca un trunchi gros de copac.
Al treilea a atins burta - a elefantul este ca un zid imens.
Al patrulea a atins urechea care era in miscare - elefantul este ca un evantai urias
Al cincilea a atins trompa - elefantul este ca un sarpe foarte gros.
Al saselea deacum foarte confuz a mers fara sa-l atinga insa incerca sa-si faca o imagine - inteleg ca adevarata natura a elefantului – o fi o sabie.
Ghidul a ras intelegand ca nici unul nu a putut vedea intreaga imagine a elefantului.
Scriitorul acestui psalm era si el confruntat cu aceiasi problema. Privind la situatiile prin care trece era confuz si nu stia ce sa creada.
Uneori si noi ne simtim la fel. Sunt momente in care trecem prin probleme teribile, si atunci cand se intampla noi privim doar la ceea ce se poate vedea.
Insa intotdeauna imaginea este mai mare decat pot cuprinde ochii nostrii.
Psalmul ne invata cum sa ne luam ochii de la circumstante si locuri si sa privim la Domnul. Asaf era gata sa renunte, sa se lepede de Domnul. Insa a invatat sa priveasca la lucruri, nu dintr-o perspectiva fatalista umana, ci din perspectiva lui Dumnezeu. Vedeti cei sase orbi – fiecare unde sta determina ceea ce intelege si vede.
Asa ca acolo unde stai – determina ceea ce vezi.
Noi avem nevoie de o vedere obiectiva – de vederea lui Dzeu!
Cum sa ne formam insa o perspectiva corecta a realitatilor?
Sa observam evolutia si corectarea perspectivei umane in Ps. 73
1. CE A STIUT ASAF (73:1)
In acest verset vedem ca Asaf sta pe o temelie solida. Era atins de bunatatea lui Dumnezeu. Acesta este adevarul pe care chiar si Isus l-a marturisit. « Numai unul singur e bun – Dumnezeu! » Mat. 19:7
Se gandea la doua mari adevaruri care trebuiau sa functioneze!
Asaf stia ca bunatatea lui Dumnezeu se arata fata de cei ce sunt in poporul sau si se tem de El.
Cu toate ca a stiut – experientele aratau cu totul altfel!
2. CE A EXPERIMENTAT ASAF (73:2-16
Invata-se adevarul despre Dumnezeu, insa se parea ca ceea ce experimenteaza este diferit de ceea ce stia el. Asa ca ajuge int-un loc al confuziei si al indoielii.
Asa ca il vedem pe Asaf stand pe un loc alunecos. 73:2
Problema sa este adesea si problema noastra – [neintelegerea bunatatii lui Dumnezeu sau intelegerea gresita].
Oamenii au invatat sa gadeasca ca daca traiesc corect si fac ceea ce trebuie, atunci Domnul este obligat sa-i binecuvinteze si sa le ofere tot ce este mai bun. Adesea gandim la bunatatea lui Dumnezeu ca la rasplatirea imediata. Insa aceast mod de a vedea este gresit. Domnul va ingadui intotdeauna in viata noastra lucruri care sunt greu de purtat. Va aseza unele poveri pe umerii nostrii – pana ne va zdrobi. Nu este ceva placut insa este folositor. Ceea ce uitam adesea este ca Dumnezeu ne modeleaza dupa chipul Sau prin aceste adversitati! Ca ceea ce gandeste Dzeu pentru noi depaseste viata aceasta!
Asa ca Asaf era confuz cand se gandea la bunatatea lui Dzeu si la experientele sale.
Sa notam despre ce era Asaf confuz :
a. Belsugul celor rai (73:3)
El vede ca cei rai propasec iar cei ce se tem de Domnul nu.
b. Pacea celor rai (73:4)
Privind la cei rai ii vede fericiti si in pace, fara probleme, fara tulburari plecand din lumea acesta fara sa cunoasca ce este greul.
c. Placerile celor rai (73:5)
Asaf este confuz – cum pot trai cei rai in atatea placeri si pacate fara nici o problema. Se pare ca nu este loc in vietile lor pentru altceva.
d. Mandria celor rai (73:6-11)
Pentru ca ei traiesc asa cum vor si le ies toate planurile asa ca sunt plini de mandrie si aroganta de independenta.
Ei spun :« Dzeu nici nu stie si daca stie ce. Ca e slab si nu poate face nimic. »
e. Progresul celor rai (73:2-16)
Cad s-a gandit la toate acestea I s-a umplut inima de amaraciune.
s-a gandit la a trai pentru Domnul (13)este fara rost!
s-a uitat la durerea sa. (14) si nu a inteles de ce?
s-a uitat la zdobirea trairii cu Dumnezeu (16)
era ispitit sa traiasca ca ei (15) insa nu putea.
Cand Asaf a vazut aceste lucruri, s-a simtit abandonat de Dzeu. Si ca si cum isi risipeste vita traind pentru Domnul. Ce sentimente cunoscute! Cand vin atatea peste noi uneori gandim la fel; mai bine traiam si noi ca restul lumii. Nu vedem adesea folosul din a sluji lui Dzeu.
Insa problema cu o astfel de gandire este ca ea este dintr-o perspectiva umana fatalista. Cand vedem viata din perspectiva umana ne concentram atentia intotdeauna asupra noastra.
« Cum ma va afecta asta? Ce va mai urma? Voi reusi pana la urma? Cui ii pasa cu ce ma confrunt eu? »
Intotdeauna gandirea umana va produce dezastru pentru ca te plaseaza intr-un loc gresit de unde vei vedea numai din ungiul acela. Macrocosmosul devine microcosmos!
Daca vei fi prins in aceasta capcana ca Asaf sa privesti numai din perspectiva umana – te vei indoi de Domnul vei parasi caile Lui. Te vei adanci tot mai mult in amaraciune si pacat.
De aceea atentie, este un loc periculos! Sa vezi numai din unghiul tau si a experientei tale.
De aceea nu trebuie sa facem din experientele noastre norme pentru viata noastra si a altora.
3. CE A DESCOPERIT ASAF (73:7-28)
Incepand din (17) directia psalmului se schimba. Dintr-o perspectiva umana alunecoasa paseste spre o perspectiva Cereasca – stabila.
TRATAMENTUL :Se pare ca a facut un pelerinaj in Templul lui Dumnezeu. Aici vorbeste cu Domnul si ii ingaduie Domnului sa-i vorbeasca. Asa ca ajunge la momentul in care este gata sa-si ridice privirea de la sine si de la problemele sale. A renuntat la perspectiva umana si a inlocuit-o cu cea divina. De notat ce intelege si clarifica Asaf in intalnirea sa cu Domnul.
A. INTELEGE-VIITORUL CELOR PACATOSI (73:7-20) Vede ca desi pacatosii duc o viata buna aici, bucurandu-se de toate, va veni insa o zi cand acest vis al bunastarii se va sfarsi – si suflarea le va parasi trupurile. Ceea ce ii asteapta insa este o vesnicie imuabila de separare a tot ce este in lumea cealalta bun. Separare in iad – separare de Dumnezeu! 2Tes. 1:8-19
B. ISI INTELEGE-PROSTIA COMPATIMIRII (73:1-22) Asaf recunoaste ca vederea sa a fost una gresita, ca a privit totul prin amaraciunea inimi lui.
Sunt insa multi crestini care trebuie sa recunoasca ca privesc viata din perspectiva gresite. In loc sa se increada in Domnul si ca creada Cuvaintul Sau. Suntem vinovati ca am privit la circumstante fara Dumnezeu. Am crezut uneori ca lui Dumnezeu nu-i pasa, ca El nu aude, si ca El este absent.
De aceea trebuie sa venim in locul in care sa-L vedem pe Dumnezeu si sa auzim Vorbirea Sa. E o nebunie sa-L uiti pe Dzeu in timpul Furtunilor! El rane Dzeu indiferent prin ce incercari trecem noi!
Oare nu am facut si noi adesea ce a facut Asaf? L-ai acoperit pe Dzeu (ECLIPSAT) cu problemele tale. Insa trebuie sa ne pocaim de aceasta gandire umana desarta. (Isaia 55:8-9)
C. INTELEGE-PLINATATEA MANTUIRII (73:3-28) Cu cat s-a apropiat mai mult de Domnul si a comunicat cu El, cu atat mai clar a inceput sa vada realitatile vietii. Nu doar ca vede viitorul celor rai si prostia compatimirii insa e gata sa vada frumusetea trairii cu Domnul.
Realizeaza ca are binecuvantari pe care nici un pacatos nu le poate avea.
- prezenta lui Dumnzeu (23)chiar cand nu intelegi si nu simti.
- protectia lui Dumnezeu (24) controlul si calauzirea lui Dzeu.
- persoana lui Dumnezeu (25-26) realizeaza ca Domnul este totul aici si in viata care vine. Mat. 6:3 – cand nu mai vrem nimic decat Dzeu – putem fi siguri ca Dzeu ne este de ajuns.
Concluzie :
Oare avem vre-un Asaf azi printre noi? Cu siguranta! Suntem destui aici care suntem gata sa renuntam la totul pentru ca nu este dreptate in lume, nu este drept ca eu sa-l doresc pe Dzeu si sa nu am binecuvantarile pe care cei pacatosi le au.
Lasa-te insa provocat de ceea ce Asaf a descoperit cand a stat in prezenta Domnului si a Comunicat cu El. Cere-i Domnului sa-ti deschida ochii sa vezi asa cum vede El. Cere-i Domnului sa te aduca in locul in care sa poti zice : « mi-am pus nadejdea in Domnul »
Intelege ca viata nu este doar ceea ce se vede si ca planul lui Dzeu pentru tine depaseste ceea ce este trecator si pamantesc. De aceea intelege, accepta si lasa-te format de Mana Sa.
Nu te multumi cu autocompatimirea. Mai degraba priveste prin ochii lui Dzeu.
Nu uita unde esti determina ceea ce vezi!
Dragul meu daca esti inchis in tine – vei vedea totul prin tine.
(finit, redus, fara intelegere, fara sens, ridicol, absurd)
Dac esti langa Domnul – vei vedea prin El
(maret, glorios, de folos, semnificativ, valoros)
Unde esti determina ceea ce vezi!